Prevenirea și reacția la manifestări de distorsionare a Holocaustului

Obiective:

• Reflecție asupra diferențelor dintre prevenirea distorsionării Holocaustului și reacția la distorsionarea Holocaustului;
• Discutarea unor acțiuni concrete care pot fi implementate pentru a reacționa la distorsionarea Holocaustului sau pentru a o preveni;
• Identificarea de provocări în abordarea distorsionării Holocaustului și modalități de a le depăși.

Număr de participanți: 5-30 persoane
Durată: 90 minute

Descrierea activității:

1. Formatoarea/Formatorul explică participanților că în această sesiune vor aborda nu numai responsabilitatea de a reacționa la și de a preveni distorsionarea Holocaustului, ci și modalități concrete de a face acest lucru. Mai întâi vor viziona două materiale video, iar după aceea vor discuta câteva studii de caz.
2. În cele două materiale video (un minut fiecare), doi supraviețuitori ai Holocaustului își împărtășesc perspectivele privind distorsionarea și negarea Holocaustului.

• Materialul video 1: Alan Brown – Nu ignorați, reacționați
• Materialul video 2: Nina Kaleska – Nu le dați o platformă

3. Ori de câte ori se folosesc înregistrări video ale supraviețuitorilor Holocaustului, este important să se ofere participanților o scurtă biografie a acestora, chiar dacă (sau mai ales dacă) înregistrarea video reprezintă doar o mică parte a mărturiei. Acest lucru reprezintă o modalitate de a le păstra vie amintirea și de a-i onora, precum și de a evita utilizarea mărturiilor fără o contextualizare adecvată. Iată o scurtă biografie a fiecăruia dintre cei doi vorbitori, care poate fi împărtășită cu participanții:

Alan A. Brown (Braun) s-a născut în 1928 în Miskolc, Ungaria. La 16 ani, a fost trimis împreună cu tatăl său la o mină de cărbune din Kosice. Împreună au fost deportați într-un lagăr din Sopron, în lagărele de muncă din Feldbach, Austria și, în cele din urmă, la Neuhaus. Tatăl său a murit în aprilie 1945, la o zi după eliberarea lagărului. Toate rudele sale au fost ucise în lagăre de concentrare. A emigrat în Statele Unite și, după un timp, s-a stabilit în Windsor, Canada.

Nina Kaleska s-a născut pe 11 aprilie 1929 în Grodno, Polonia (în prezent Belarus). A fost deportată împreună cu sora ei la Auschwitz în 1941. Sora ei a murit la trei luni după ce au ajuns acolo. Nina s-a îmbolnăvit de mai multe ori în lagăr și a reușit să își revină cu ajutorul unei femei pe nume Martha, care lucra acolo. A fost forțată să participe la un marș al morții și, în cele din urmă, a fost eliberată de forțele aliate pe 5 mai 1945. A emigrat mai întâi în Anglia și apoi în Statele Unite cu ajutorul American Joint Distribution Committee.

4. Formatorul/Formatoarea implică participanții într-o discuție bazată pe cele două materiale video, invitându-i să împărtășească răspunsurile la următoarele întrebări:

• Dintre cele două perspective, cu care rezonați cel mai mult? De ce?
• Brown a spus că îi era foarte greu să vorbească despre ceea ce i s-a întâmplat, dar discuția cu studentul l-a făcut să înceapă să o facă, chiar dacă îi era greu. Ce credeți că l-a făcut să se răzgândească?
• De ce credeți că dna. Kaleska consideră că nu ar trebui să intrăm în discuții cu persoanele care neagă Holocaustul, pentru a nu le oferi o platformă de exprimare? Credeți că ar spune același lucru despre persoanele care distorsionează Holocaustul? De ce? De ce nu?

Formatoarea/Formatorul explică următoarele:

• a nu le oferi oamenilor o platformă pentru a-și exprima antisemitismul și negarea Holocaustului nu înseamnă doar a refuza să dialogăm cu ei. Acest lucru implică, de asemenea, o responsabilitate de a limita răspândirea mesajului lor și de a le oferi tinerilor instrumentele necesare pentru a-l contracara.
• combaterea distorsionării Holocaustului necesită atât eforturi pentru a preveni manifestarea acesteia, cât și pentru a reacționa atunci când se manifestă. Cele două materiale video arată cum au reacționat oamenii atunci când s-au confruntat cu negaționiști. Cu toate acestea, o componentă importantă a abordării negării și distorsionării Holocaustului este prevenția.

5. Participanții sunt invitați să lucreze în grupuri pentru a realiza două sarcini:

• În primul rând sunt invitați să revină la lista exemplelor colectate în activitatea anterioară (referitoare la ceea ce se face și ceea ce ar mai putea fi făcut pentru a combate distorsionarea Holocaustului și alte forme de dezinformare și intoleranță), pentru a observa care dintre acestea sunt exemple de reacție la distorsionarea Holocaustului și care sunt exemple de prevenire a distorsionării Holocaustului.
• În al doilea rând, fiecare grup este invitat să analizeze unul dintre studiile de caz din anexă sau, dacă doresc, alt caz de distorsionare a Holocaustului prezent în comunitățile lor. Fiecare studiu de caz va fi analizat pe baza următoarelor întrebări:
  • Care ar putea fi factorii contextuali care au condus la această situație?
  • Cum ar putea răspunde societatea civilă la această formă de manifestare a distorsionării Holocaustului?
  • Ce entități ar trebui să ia măsuri pentru a combate această formă de distorsionare a Holocaustului?
  • Cine ar putea avea interesul de a menține acest status quo sau de a susține dezvoltarea ulterioară a acestei forme de distorsionare a Holocaustului? Ce ar putea convinge aceste persoane/entități să se răzgândească?

6. Fiecare grup prezintă. Mai întâi este citit cu voce tare studiul de caz pentru ceilalți participanți, apoi sunt împărtășite reflecțiile.
7. După prezentările tuturor grupurilor, formatoarea/formatorul implică participanții într-o discuție de reflecție. Mai întâi, participanții sunt invitați să își împărtășească reflecțiile privind analiza exemplelor din activitatea anterioară:

• Exemplele din listă au fost mai degrabă exemple de reacție la distorsionarea Holocaustului sau de prevenție a distorsionării Holocaustului?
• Există situații în care este nevoie atât de măsuri preventive, cât și de măsuri reactive? De ce?

Apoi, participanții sunt invitați să-și împărtășească reflecțiile legate de analiza studiilor de caz:

• Sunt aceste studii de caz similare cu ceea ce se întâmplă în contextele dumneavoastră de viață/muncă?
• În situațiile de distorsionare a Holocaustului pe care le-ați întâlnit în viața dumneavoastră, care au fost principalele provocări în a reacționa la ele?

În acest moment, formatoarea/formatorul poate evidenția faptul că a combate distorsionarea Holocaustului nu este ușor, și că este puțin probabil ca cineva să știe intuitiv cum să reacționeze. Recunoașterea acestui fapt poate pune bazele unei comunicări deschise și oneste.

• După părerea dumneavoastră, care dintre măsurile discutate sunt cele mai fezabil de pus în practică?
• Care este cel mai important lucru pe care l-ați învățat din această activitate?

8. Formatoarea/Formatorul subliniază cât este de important ca distorsionarea Holocaustului să fie abordată imediat ce este identificată, pentru a nu permite ca ea să devină un lucru obișnuit sau să escaladeze. Formatorul/Formatoarea recunoaște dificultatea de a combate anumite forme de distorsionare a Holocaustului, în special dacă sunt organizate de stat. În astfel de situații, societatea civilă poate folosi cooperarea, acțiunile comune și acțiunile complementare pentru a asigura impactul dorit. Formatoarea/Formatorul încurajează participanții să se gândească la moduri în care pot colabora cu alte entități în încercările lor de a preveni și combate distorsionarea Holocaustului.