Fișă de lucru: Principalele forme de manifestare a distorsionării Holocaustului

1. Eforturi intenționate de a scuza sau minimaliza impactul Holocaustului sau a principalor sale elemente, inclusiv colaboratori și aliați ai Germaniei naziste:

• Afirmarea faptului că Holocaustul nu este relevant pentru istoria unei națiuni deoarece a fost o crimă organizată de Germania nazistă, ignorând în același timp rolul jucat de colaboratorii locali sau de membrii Axei în crimele din timpul Holocaustului.
• Sugerarea faptului că Holocaustul nu a influențat normele și instituțiile internaționale postbelice sau că este relevant doar pentru evrei.
• Stabilirea unei echivalențe între Holocaust și alte crime organizate de stat, ca modalitate de a diminua importanța Holocaustului.

2. Încercări de a dilua responsabilitatea pentru înființarea de lagăre de concentrare și exterminare, concepute și operate de către Germania nazistă, prin învinovățirea altor țări sau grupuri etnice:

• Transferarea vinei pentru Holocaust doar asupra colaboratorilor locali, ignorând complet responsabilitatea Germaniei naziste pentru genocid.

3. Minimalizarea masivă a numărului victimelor Holocaustului, în contradicție cu informațiile ce provin din surse credibile:

• Susținerea faptului că numărul victimelor a fost cu câteva milioane mai mic decât cifra acceptată de aproximativ 6 milioane de evrei uciși de naziști și de complicii lor. [Estimările cercetătorilor variază între 5,3 și 6,2 milioane de victime, 5,7 milioane fiind cifra acceptată de majoritatea experților în domeniu.]¹

4. Utilizarea termenului de „Holocaust” în legătură cu evenimente actuale fără a ține seama de faptele și contextul istoric, în moduri care minimalizează uciderea sistematică a evreilor în Europa. Comparațiile iresponsabile pot distorsiona înțelegerea atât a fenomenelor contemporane, cât și a Holocaustului:

• Folosirea puterii emoționale și retorice a Holocaustului în serviciul unei agende politice, sociale sau morale prin echivalarea Holocaustului cu un alt eveniment, fără a ține seama de integritatea trecutului istoric sau de suferința victimelor Holocaustului.
• Afirmarea echivalenței dintre Holocaust și evenimente contemporane, genocide și/sau atrocități în masă fără legătură cu acesta.

5. Încercări de a învinovăți evreii că și-ar fi cauzat propriul genocid:

• Afirmația că evreii și-au meritat sau și-au provocat cumva soarta prin comportamentul lor.
• Afirmația că evreii au fost complici activ la Holocaust, cu scopul de a se folosi de acesta pentru a obține un stat național.

6. Manipularea organizată de stat a istoriei Holocaustului:

• Declarații ale unui stat împotriva acțiunilor altor state din timpul Holocaustului, pentru a semăna discordie politică. [Acestea au fost practici obișnuite în propaganda din timpul Războiului Rece și continuă până în prezent. Ele provoacă răspunsuri defensive și periclitează un angajament onest față de această istorie].
• Încercări de a limita discursul academic și public privind istoria Holocaustului prin intermediul legislației și al sancțiunilor.
• Promovarea unor discursuri despre suferința națională sau protejarea reputației eroilor naționali care au contribuit la persecutarea evreilor, ori accentuarea/exagerarea încercărilor populației locale de a salva evrei.
• Eforturi de reabilitare a reputației persoanelor, organizațiilor sau ideologiilor asociate cu crimele din perioada Holocaustului. [Astfel de acțiuni pot, de asemenea, glorifica colaborarea cu naziștii sau legitima ideologia nazistă].
• Obscurizarea rolurilor jucate de instituții religioase, partide politice, instituții de învățământ sau personalități marcante din domeniul artelor și științelor în crimele din perioada Holocaustului.

7. Declarații ce prezintă Holocaustul ca fiind un eveniment istoric pozitiv, sugerând că acesta nu și-a îndeplinit obiectivul final:

• Afirmarea faptului că naziștii erau îndreptățiți să extermine poporul evreu sau rom.

8. Acuzarea evreilor că au încercat să obțină beneficii din Holocaust:

• Afirmația că evreii „folosesc” Holocaustul în scopul obținerii de câștiguri financiare sau pentru a justifica înființarea statului Israel.
• Afirmația că Holocaustului i se acordă mai multă importanță decât merită.
• Afirmarea că evreii folosesc Holocaustul pentru a-i manipula pe alții.

9. Utilizarea imaginilor și a limbajului asociate Holocaustului în scopuri politice, ideologice sau comerciale, deconectate de contextul istoric:

• Utilizarea limbajului și a imaginilor asociate cu Holocaustul în încercarea de a-i denigra pe alții sau pentru a atrage atenția publicului.
• Folosirea excesivă a cuvântului „Holocaust” în moduri care nu au legătură cu istoria sau relevanța acestuia.

10. Omiterea evreilor din discursul referitor la Holocaust:

• Omiterea intenționată a faptului că acesta a fost un genocid comis împotriva evreilor.
• Ignorarea sau încercarea de a diminua rolul antisemitismului în Holocaust, cum ar fi propaganda antisemită și legislația împotriva evreilor adoptată de regimul nazist, aliații și colaboratorii săi.
• Reducerea la tăcere a istoriei Holocaustului.

^{1 IHRA Recommendations for Policy and Decision Makers: Recognizing and Countering Holocaust Distortion, material elaborat în anul 2022, în limba engleză, p. 17.}