Skip to content

Înțelegerea fenomenului de distorsionare a Holocaustului

Obiective:

Număr de participanți: 5-30 persoane
Durată: 90 minute

Descrierea activității:

  1. Formatorul/formatoarea invită participanții să urmărească acest material video de 12 minute.1

  2. În timp ce urmăresc materialul video, participanții ar trebui să noteze ce li se pare (a) surprinzător, (b) interesant, (c) relevant, (d) ce nu au înțeles sau (e) aspecte care necesită clarificări suplimentare etc. Se poate oferi participanților un formular cu aceste întrebări pentru a-și nota ideile.
Ce considerați
surprinzător
interesant
relevant
dificil de înțeles
 
 
 
 
  1. Formatoarea/Formatorul facilitează o discuție despre materialul video, invitând participanții să-și împărtășească reflecțiile și comentariile. În această etapă, scopul este de a colecta câteva impresii, nu de a deschide o discuție complexă. În cazul în care menționează aspecte complexe, participanții sunt asigurați că acestea vor fi abordate în diferite activități din timpul cursului.
  2. Participanții sunt invitați să împărtășească – dacă își amintesc – cum a fost explicată în materialul video distincția dintre negarea Holocaustului și distorsionarea Holocaustului. Apoi, formatorul/formatoarea afișează tabelul de mai jos, făcând legătura cu reflecțiile participanților.
Negarea Holocaustului încearcă să șteargă istoria Holocaustului pretinzând că Holocaustul nu a avut loc sau punând la îndoială mecanismele principale de distrugere sau intenționalitatea genocidului împotriva poporului evreu. Distorsionarea Holocaustului recunoaște anumite aspecte legate de Holocaust ca fiind adevărate, dar scuză, minimalizează, glorifică sau celebrează Holocaustul drept un eveniment istoric pozitiv, ori trivializează sau denaturează Holocaustul în diferite moduri și în diferite medii.
Distorsionarea Holocaustului poate fi mai greu de înțeles și de identificat deoarece acest lucru solicită cunoștințe și înțelegere critică mai profunde referitoare la Holocaust, antisemitism și contexte actuale.
  1. Formatorul/formatoarea informează participanții că vor urmări un foarte scurt fragment dintr-o mărturie a unui supraviețuitor al Holocaustului. Se poate alege unul din materialele video de mai jos, sau poate fi selectat un alt scurt material video în care un supraviețuitor sau un urmaș al unui supraviețuitor vorbește despre modul în care este afectat de negarea/distorsionarea Holocaustului.Fragment din mărturia lui Lajos Cséri

    Fragment din mărturia Paulei Burger

    Fragment din mărturia lui Miriam Bercovici

    Fragment din mărturia lui Bernhard Guttmann

Atunci când se folosesc materiale video cu supraviețuitori ai Holocaustului este important să li se furnizeze participanților o scurtă biografie a persoanei respective, chiar dacă (sau mai ales dacă) materialul video reprezintă doar o mică parte din mărturia sa. Astfel, pe de o parte se onorează supraviețuitorul/supraviețuitoarea și i se păstrează vie amintirea, iar pe de altă parte se furnizează informații despre viața acestei persoane și se evită utilizarea mărturiilor fără o contextualizare adecvată. Iată două scurte descrieri biografice despre autorii mărturiilor de mai sus, care pot fi împărtășite cu participanții:

Lajos Cséri (1928 -2020) s-a născut în Hajdúböszörmény, Ungaria, și a purtat numele Lajos Klein. La 16 ani a fost forțat să se mute în ghetoul orașului și apoi a fost deportat în lagărul de concentrare Auschwitz-Birkenau. De acolo a fost mutat în alte câteva lagăre: Dachau, Kaufering și München-Allach. În 1945, după ce lagărul München-Allach a fost eliberat, Lajos s-a întors acasă în Ungaria și a aflat că toată familia sa (mama sa, tatăl său, frații și bunicii săi) fusese ucisă. S-a înscris la Academia de Artă Maghiară și a devenit sculptor.

Paula Burger (1934 -2019) s-a născut într-un orășel de pe actualul teritoriu al Belarusului. Când avea 7 ani, a fost dusă împreună cu familia în ghetoul Novogrudok, dar tatăl ei a reușit să evadeze. Mama ei a fost ucisă după ce nu a furnizat nicio informație despre soțul ei evadat. Cu ajutorul grupului de partizani Bielski, tatăl ei a reușit să-i scoată pe Paula și pe fratele ei din ghetou, ascunzându-i într-un butoi de apă gol. Ei au rămas alături de grupul de partizani pe tot parcursul războiului. Deși foarte tânără, Paula a contribuit activ la rezistența armată, folosindu-și adesea mâinile ei mici pentru a ajuta la împachetarea explozibililor utilizați pentru a deraia și a distruge trenurile de aprovizionare naziste. La câțiva ani după război, s-a mutat la Chicago și, ulterior, a devenit o pictoriță de succes.

Miriam Bercovici s-a născut la 19 septembrie 1923 la Câmpulung într-o familie de evrei. În 12 octombrie 1941, Miriam a fost deportată împreună cu mama, tatăl, sora și bunicii paterni în ghetoul din Moghilev (Transnistria). Condițiile de deportare au fost extrem de dure iar bunicii au murit în ghetou. De acolo restul familiei a fost mutată în ghetoul din Djurin (Transnistria), unde a rămas până la eliberarea acestuia în aprilie 1944. După eliberare, Miriam a plecat spre casa bunicilor materni din Botoșani, călătorind timp de două săptămâni împreună cu alți nouă tineri. La Botoșani s-a reunit în decursul lunilor mai și iunie 1944 cu tatăl, mama și sora ei. După război a studiat medicina și a urmat o carieră medicală. A publicat mai multe cărți, dintre care cea mai cunoscută este „Jurnal de ghetou”.

Bernhard Guttmann s-a născut pe 22 aprilie 1933, la Rădăuți, într-o familie de evrei. În octombrie 1941, Bernhard a fost deportat împreună cu mama, tatăl, sora și alți membri ai familiei sale extinse. Transportați în trenuri de vite, au fost trimiși în lagărul de concentrare de la Mărculești, în Basarabia. Lui Bernhard, în vârstă de 8 ani, i-a rămas vie în amintire sârma ghimpată care înconjura lagărul. După câteva zile au fost transferați în ghetoul Obodovka, în Transnistria, unde au supraviețuit în condiții foarte grele până în 1944, când Transnistria a fost eliberată de Armata Roșie și majorității supraviețuitorilor li s-a permis să se întoarcă acasă. După război, Bernhard a urmat studii universitare în domeniile Inginerie mecanică și Transporturi la Iași, apoi s-a mutat la București, unde și-a continuat viața și cariera.

      1. După ce urmăresc materialul video, participanții sunt antrenați într-o discuție bazată pe următoarele întrebări (formatoarea/formatorul poate prezenta participanților primele două întrebări înainte ca aceștia să urmărească materialul video, astfel încât ei să le aibă în vedere în timp ce vizionează materialul):
        • Cu ce anume ați rezonat din mărturia domnului Cséri / doamnei Burger / doamnei Bercovici / domnului Guttmann?
        • Ce putem învăța din mărturia domnului Cséri / doamnei Burger / doamnei Bercovici / domnului Guttmann?
        • Cum credeți că îl / o afectează negarea Holocaustului?
        • Credeți că domnul Cséri / doamna Burger / doamna Bercovici / domnul Guttmann a fost afectat/ă și de distorsionarea Holocaustului? În ce fel?
      2. Formatoarea/Formatorul explică faptul că distorsionarea Holocaustului nu este un fenomen nou, că naziștii, colaboratorii și aliații lor au căutat să-și mascheze atrocitățile în diferite moduri. Au folosit strategii suprapuse de distorsionare și negare, cu intenția de a ascunde sau de a minimaliza gravitatea acțiunilor lor. Formatorul/formatoarea oferă câteva exemple despre modul în care s-au manifestat distorsionarea și negarea în timpul Holocaustului, de exemplu: (a) limbajul folosit de naziști, cum ar fi termenul „soluție finală” ca eufemism pentru genocid; (b) fotografii, videoclipuri sau vizite organizate de naziști, cum ar fi vizitele Crucii Roșii la Theresienstadt, care descriau o viață „normală” în ghetouri și lagăre; (c) forțarea prizonierilor din lagăre să scrie scrisori către familiile lor în care să susțină că totul era bine etc. După război, distorsionarea Holocaustului a continuat sub diferite forme. Formatorul/Formatoarea invită participanții să vizioneze un material video de un minut în care Ludwig Weiler, supraviețuitor al Holocaustului, face referire la discursul primatului (episcopului) maghiar Jozsef Mindszenty.
      1. Formatoarea/Formatorul subliniază cuvintele episcopului Mindszenty, așa cum sunt ele prezentate de Ludwig Weiler: „Nu înțeleg de ce se face atâta caz de faptul că au fost uciși atât de mulți evrei. La urma urmei, era război, au fost uciși mulți maghiari și oameni de multe alte naționalități. Poate că un procent ceva mai mare (de evrei) au fost uciși, dar nu am cunoștință de ceva serios”, și explică faptul că aceasta este o formă de manifestare a distorsionării Holocaustului, în care se minimizează importanța uciderii sistematice a evreilor în Europa și se minimalizează numărul victimelor. Formele de manifestare a distorsionării Holocaustului s-au diversificat de-a lungul timpului.
      2. Participanții sunt invitați să discute, în grupuri de 4-5 persoane, despre ce manifestări ale distorsionării Holocaustului au întâlnit, au citit sau au auzit. Fiecare grup primește un exemplar al Definiției de lucru a negării și distorsionării Holocaustului, care a fost adoptată de statele membre ale IHRA în anul 2013 și inclusă în Rezoluția Adunării Generale a ONU A/76/L.30 din 2020. Participanții sunt invitați să noteze exemplele de manifestare a distorsionării Holocaustului discutate și vor fi rugați să le împărtășească în cadrul activității următoare.

     

    1 Materialele video au subtitrări în limba română, care pot fi activate de la meniul Settings – Subtitles.

Materiale

Plan de lecție

Structura lecției

Lectură

Fișă de lucru: Definiția de lucru a negării și distorsionării Holocaustului elaborată de IHRA

Vizualizați