4. Prevenirea și combaterea distorsionării Holocaustului

 

În momentele cruciale, fiecare individ ia decizii și… fiecare decizie este individuală.

Raul Hilberg

Obiective de învățare

• Creșterea gradului de conștientizare cu privire la măsurile concrete care pot fi luate pentru a preveni și combate distorsionarea Holocaustului;
• Stimularea angajamentului de a lua măsuri pentru a preveni și combate distorsionarea Holocaustului.

Sugestii pentru formatori

Această activitate implică participanții într-un proces de învățare cu privire la domeniile în care se poate acționa pentru a preveni distorsionarea Holocaustului și în discuții despre măsurile concrete pe care le pot lua în aceste domenii. Este important ca discuțiile să fie moderate într-un mod care să:

• stimuleze angajamentul de a implementa ideile discutate;
• motiveze participanții să continue să reflecteze asupra aspectelor discutate și să găsească modalități de a acționa împreună cu colegii lor sau alți profesioniști.

Activitatea este împărțită în două părți. Prima parte începe cu două materiale video în care persoanele intervievate exprimă opinii destul de diferite. În contextul acestui curs, unii participanți ar putea respinge opinia exprimată în cel de-al doilea material video, dar formatoarea/formatorul trebuie să invite participanții să reflecteze asupra contextelor specifice. Reacții diferite pot fi valabile pentru contexte diferite și nu există o abordare „unică”, una care să funcționeze în orice context și cu orice persoană. Materialele video se referă la măsuri reactive, în vreme ce activitatea care urmează după discuțiile bazate pe materialele video invită participanții să reflecteze asupra măsurilor care pot fi luate pentru a preveni distorsionarea Holocaustului. Diferența dintre a reacționa și a preveni este importantă și trebuie scoasă în evidență. Contribuția instituțiilor publice la prevenirea Holocaustului este crucială.

În cea de-a doua parte a activității, participanții sunt invitați să se gândească la măsurile pe care le pot lua ei în anumite domenii care sunt relevante pentru prevenirea distorsionării Holocaustului. Punctele de plecare pentru discuțiile de grup sunt câteva domenii de acțiune identificate de IHRA și UNESCO. Participanții pot alege domeniul pe care doresc să îl exploreze sau pot propune alte domenii, în funcție de interesele lor.

Resursele suplimentare recomandate în această unitate pot fi împărtășite cu participanții și ar trebui consultate de către formator/formatoare atunci când pregătește cursul de formare.

Obiective:

• Stimularea discuțiilor despre importanța acționării pentru prevenirea și combaterea distorsionării Holocaustului;
• Implicarea participanților în discuții pentru a elabora un plan de acțiune cu măsuri concrete pe care le pot lua în domeniile în care lucrează;
• Reflectarea asupra potențialului unor parteneriate și colaborări pentru combaterea distorsionării Holocaustului.

Număr de participanți: 5-30 persoane
Durată: 90 minute

Descrierea activității:

1. Formatoarea/Formatorul informează participanții că vor urmări două materiale video (de câte un minut fiecare) în care doi supraviețuitori ai Holocaustului își împărtășesc perspectivele privind distorsionarea și negarea Holocaustului.

• Materialul video 1: Alan Brown – Nu ignorați, reacționați
• Materialul video 2: Nina Kaleska – Nu le dați o platformă

2. Ori de câte ori se folosesc înregistrări video ale supraviețuitorilor Holocaustului, este important să se ofere participanților o scurtă biografie a acestora, chiar dacă (sau mai ales dacă) înregistrarea video reprezintă doar o mică parte a mărturiei. Acest lucru reprezintă o modalitate de a le păstra vie amintirea și de a-i onora, precum și de a evita utilizarea mărturiilor fără o contextualizare adecvată. Iată o scurtă biografie a fiecăruia dintre cei doi vorbitori, care poate fi împărtășită cu participanții:

Alan A. Brown (Braun) s-a născut în 1928 în Miskolc, Ungaria. La 16 ani, a fost trimis împreună cu tatăl său la o mină de cărbune din Kosice. Împreună au fost deportați într-un lagăr din Sopron, în lagărele de muncă din Feldbach, Austria și, în cele din urmă, la Neuhaus. Tatăl său a murit în aprilie 1945, la o zi după eliberarea lagărului. Toate rudele sale au fost ucise în lagăre de concentrare. A emigrat în Statele Unite și, după un timp, s-a stabilit în Windsor, Canada.

Nina Kaleska s-a născut pe 11 aprilie 1929 în Grodno, Polonia (în prezent Belarus). A fost deportată împreună cu sora ei la Auschwitz în 1941. Sora ei a murit la trei luni după ce au ajuns acolo. Nina s-a îmbolnăvit de mai multe ori în lagăr și a reușit să își revină cu ajutorul unei femei pe nume Martha, care lucra acolo. A fost forțată să participe la un marș al morții și, în cele din urmă, a fost eliberată de forțele aliate pe 5 mai 1945. A emigrat mai întâi în Anglia și apoi în Statele Unite cu ajutorul American Joint Distribution Committee.

3. Formatorul/Formatoarea implică participanții într-o discuție bazată pe cele două materiale video, invitându-i să împărtășească răspunsurile la următoarele întrebări:
   • Dintre cele două perspective, cu care rezonați cel mai mult? De ce?
   • Brown a spus că îi era foarte greu să vorbească despre ceea ce i s-a întâmplat, dar discuția cu studentul l-a făcut să înceapă să o facă, chiar dacă îi era greu. Ce credeți că l-a făcut să se răzgândească?
   • De ce credeți că dna. Kaleska consideră că nu ar trebui să intrăm în discuții cu persoanele care neagă Holocaustul, pentru a nu le oferi o platformă de exprimare? Credeți că ar spune același lucru despre persoanele care distorsionează Holocaustul? De ce? De ce nu?

Formatoarea/Formatorul explică următoarele:

• a nu le oferi oamenilor o platformă pentru a-și exprima antisemitismul și negarea Holocaustului nu înseamnă doar a refuza să dialogăm cu ei. Acest lucru implică, de asemenea, o responsabilitate de a limita răspândirea mesajului lor și de a le oferi tinerilor instrumentele necesare pentru a-l contracara.
• combaterea distorsionării Holocaustului necesită atât eforturi pentru a preveni manifestarea acesteia, cât și pentru a reacționa atunci când se manifestă. Cele două materiale video arată cum au reacționat oamenii atunci când s-au confruntat cu negaționiști. Cu toate acestea, o componentă importantă a abordării negării și distorsionării Holocaustului este prevenția.

4. Formatorul/Formatoarea informează participanții că vor discuta despre măsurile concrete care pot fi luate pentru a preveni distorsionarea Holocaustului, pe baza unei serii de recomandări făcute de IHRA și UNESCO. Aceste recomandări sunt grupate în patru domenii:

• Identificarea și monitorizarea distorsionării Holocaustului
• Sprijinirea educației pentru a combate distorsionarea Holocaustului
• Susținerea instituțiilor care protejează memoria Holocaustului și asigură colaborarea cu sistemul educațional
• Recunoașterea și reacția la distorsionarea Holocaustului online.

5. Formatorul/Formatoarea notează aceste domenii pe flipchart sau pe un ecran vizibil tuturor și informează participanții că vor trebui să lucreze în grupuri pentru a identifica măsuri concrete pe care le pot lua în unul dintre aceste patru domenii sau în alt domeniu pe care ei îl consideră important. Înainte de a fi formate grupurile, participanții sunt întrebați dacă ar dori să adauge și alte domenii de acțiune, în afara celor patru menționate. În acest moment, participanții trebuie să se gândească la domeniile care necesită intervenție în general, și nu la exemple de intervenții concrete (acestea vor fi abordate în unitatea următoare). Dacă sunt identificate noi domenii, formatorul/formatoarea le adaugă la lista inițială.
6. Participanții pot alege în ce grup doresc să lucreze în funcție de interesele lor. Dacă mai mult de șapte persoane sunt interesate de una dintre teme, se pot forma două sub-grupuri pentru tema respectivă (grupurile prea mari îngreunează interacțiunea și schimbul de idei dintre participanți). În mod ideal, fiecare grup ar trebui să fie format din cel puțin patru participanți. Fiecare grup va desemna un reprezentant / o reprezentantă (sau mai mulți / mai multe) care va prezenta principalele concluzii ale discuțiilor.
7. După prezentările tuturor grupurilor, formatoarea/formatorul implică participanții într-o discuție de reflecție bazată pe următoarele întrebări:

• Care sunt aspectele cele mai relevante pentru dumneavoastră din cadrul discuțiilor de grup?
• Cum v-a ajutat reflecția asupra provocărilor și a potențialilor parteneri să formulați acțiuni concrete?
• Ce v-a inspirat din prezentările celorlalte grupuri?
• Care dintre măsurile propuse pot fi implementate pe termen scurt și care pe termen mediu? De ce?

8. Participanții sunt informați că măsurile discutate vor fi folosite ca punct de plecare pentru detalierea acțiunilor concrete pe care le vor întreprinde ca urmare a acestui curs de formare.